In poate cea mai comentata carte a sa, Insuportabila usuratate a fiintei, Milan Kundera se intreba: ”Daca eterna revenire este povara cea mai grea, atunci, vietile noastre, proiectate pe acest fundal, pot aparea in toata splendoarea usuratatii lor. Dar este, intr-adevar, greutatea cumplita si usuratatea frumoasa?” Dilema lui Kundera mi-a deschis poarta catre o posibila explicatie a starii de profunda alterare a discursului public la care asistam astazi. Am crezut initial ca este vorba doar despre un derapaj, grav ce-i drept, dar izolat, cand sanctionam iesirea dezgustatoare a politistilor la scena deschisa cu lozinca: Iesi afara, javra ordinara! Dar, nu. M-am inselat. Nu mai reiau paradigma in care s-a consumat vocalul lor protest, caci despre altceva este vorba. Se dezgoleste de fapt , in toata mizeria sa, un trup moral murdar si viciat de o fractura facuta in propria sa devenire. Este povara imposibilei reveniri si grotescul usuratatii sale. Sa ma explic: in primii ani ai dejismului de sorginte stalinista si in intunecatul deceniu care a urmat pana la ridicarea pe tronul maicii de la rasarit a lui Hrusciov, elita intelectuala a tarii, din care faceau parte nu numai politicieni si scriitori, ci si militari ai Armatei Romane aflati in functii de decizie, a fost in mare parte decimata in inchisorile comuniste. Supravietuitorii au fost redusi la tacere sau cumparati pentru a pactiza cu puterea. Se traia atunci o perioada de spaima cumplita, in parte reala, in parte intretinuta, ca trupele rusesti, parasutate din „prietenie”, sa nu plece. Au renascut atunci, evoluand apoi diform, ceea ce profesorul Eugen Negrici numeste “miturile primejdiei”, respectiv mitul cetatii asediate si mitul complotului malefic (Literatura romana sub comunism, Editura Fundatiei Pro, 2002). Folosindu-se de si exagerand aceste temeri legitime a reusit regimul comunist sa-si atraga de partea sa chiar si fostele victime. Fractura care s-a creat prin disparitia elitei militare formata in timpul monarhiei si inlocuirea cu noile cadre isi arata acum efectele. Rezervistii de astazi, oameni de 50 sau 60 de ani care protesteaza cu mitocanie (altfel n-as fi sanctionat in forul meu propriu prezenta lor publica) impotriva recalcularii pensiilor sunt exact inlocuitorii de ieri, militari care nici macar nu-si cunosc istoria uniformei, fara respectul etichetei si fara simtul disciplinei, socotit blazonul celui mai neinsemnat dintre epoletii de odinioara. Acesti generali, colonei si sergenti in rezerva au fost recrutati in anii ‘60 de catre cei asmutiti asupra functiilor la inceputul anilor 50 de catre profesorii de la NKVD, cea mai nenorocita generatie de calai proprii pe care a putut-o avea aceasta patrie. Ei nu au avut de la cine invata; lipsiti de mentoratul necesar, lor li s-a cultivat doar simtul credintei fata de comunism, nu fata de patrie precum si simtul supunerii si nu al respectului pentru ierarhie. In plus au dezvoltat un instinct al agatarii de functie, al urcusului parsiv si al agatarii libidinoase de scaun, de fapt de putere si de bani. Iar acum istoria, care le-a mai dat o sansa de reabilitare in 1989, ratata si aceea, se razbuna. Nu i-am vazut nici marsaluind pentru reabilitarea elitei militare condamnate la ani grei de temnita comunista, nu i-a vazut nici solidarizandu-se pentru crearea unor facilitati in beneficiul celor raniti sau decedati in teatrele de operatiuni, nu i-am vazut ajutand familiile aflate in dificultate ale confratilor lor, nu i-am vazut nici aducand vreun respect al breslei, care sa nu fie unul formal, ci unul de facto, veteranilor de razboi, putini cati mai sunt si care si-au trait viata in munca, demnitate si anonimat fara sa indrazneasca nici macar sa-si aminteasca de faptul ca urmand ordinele Armatei Romane au luptat pe frontul de est. Nu i-am vazut pe nici unul dintre acesti rezervisti facand ceva pentru aflarea adevarului despre mortii din 1989, dintre care, cei mai multi purtau uniforma militara. De aceea celor care au iesit astazi la mitingit, suparati ca le-a scazut pensia de la 7000 la 1700 de lei, le spun: rusine! Si le multumesc ca mi-au taiat cheful de a empatiza cu probleme, poate serioase, ale prezentului lor dar formulate imoral in lumina devenirii. Rusine!
O posibila explicatiei a degradarii
24 ianuarie 2011 de Codruta Marinescu
Publicat în Miorita laie... | 12 comentarii
12 răspunsuri
Lasă un comentariu Anulează răspunsul
Categorii
-
Alătură-te celorlalți 9 abonați.
Pagini
-
Articole recente
Comentarii recente
Maria la Visez la un viitor mai lu… Maria la Visez la un viitor mai lu… Maria la Visez la un viitor mai lu… andi_700 la Cum p…. ma-sii? Th3Mirr0r la Cântec – descântec Blogroll
Arhiva
- aprilie 2012
- martie 2012
- februarie 2012
- ianuarie 2012
- decembrie 2011
- octombrie 2011
- septembrie 2011
- august 2011
- iulie 2011
- iunie 2011
- mai 2011
- aprilie 2011
- martie 2011
- februarie 2011
- ianuarie 2011
- decembrie 2010
- noiembrie 2010
- octombrie 2010
- septembrie 2010
- iulie 2010
- mai 2010
- aprilie 2010
- martie 2010
- februarie 2010
Blog Stats
- 36.359 hits
in ce razboi au luptat astia in ultimii 60 de ani? dar la revolutie, cine a tras in noi? militarii primeau 120 de milioane pe luna pentru ce risc, ce bravura, care merite?! Bunicul meu, care a luptat in al 2-lea Razboi Mondial, pe front avea o pensie de toata jena. Mai Codru, cind naiba s-au facut pensiile militarilor atit de mari?!!! Bunicul meu si toti stramosii nostri s-ar rasuci in mormint sa afle cit primeau lichelele astea.
Bună ziua !
Un străbunic a luptat în război şi a primit pământ . Unul dintre ginerii săi a fost ofiţer în armata regală şi, până în 1965, nu a primit nicio pensie de la regimul comunist.
Soţia sa , bunica mea s-a înscris în PMR şi astfel l-a salvat pe străbunicul meu ,care era chiabur, de închisoare şi pe bunicul meu iar tata a putut deveni ofiţer.
Tatăl meu a fost ofiţer de aviaţie şi, până prin 2001 când a murit, avea o pensie destul de mică.
Pensiile au fost mărite exagerat de mult în perioada lui Năstase şi a lui Tăriceanu.
Fiecare are dreptul să aibă propriile opinii politice, chiar şi militarii, să-l iubească pîna-n profunzime pe Antonel sau Pontănel. Dar…pentru gestul de ieri nu găsesc nici o explicaţie, doar şi pentru faptul că era o sărbătoare , se intona imnul naţional şi de faţă era drapelul de luptă pe care au jurat. Asta mă doare, micimea minţii lor. Nu poţi să uiţi atât de repede ce ai slujit…..
de unde se vede treaba ca si militarii, fie ei in rezerva, au memorie scurta. se continua, remarc cu tristete, o practica a degradarii simbolurilor nationale inceputa de confratii de la intene. asta e!
cum indraznesc alde DOgaru, Pricina, Militaru (urmasii), Nicolski, Chitac (urmasii), Kemenici s.a. sa vorbeasca de ONOARE MILITARA? Onoare au avut Maresalul Antonescu, miile de ofiteri REGALI morti in in Siberia, in lagare, la canal, impuscati de bolsevici in 45-47, cei ce au luptat in munti. Ce reparatie -macar morala au avut de la PSD???? cum indraznesc cripto-comunistii sa vorbeasca despre onoare militara??? Dispari Ponta, ascunde-te Antenescu, nu patati cu zoaile voastre onoarea ofiterilor REGALI!
Oare cine nu a vrut să lămurească şi să limpezească situaţia. Criza are şi părţile ei bune. Ne demonstrează câte greşeli s-au făcut.
se plang ca nu-si gasesc adeverintele in arhiva, sa poata demonstra pe la ce unitate si la cu ce grad au prestat. e de vina basescu si boc ca ei tantalaii si-au prapadit arhiva. e ciudat cum au disparut date despre personalul militar. daca ma gandesc la ce evenimente au fost in iarna lui 89 si vara lui 90, si cu ce s-a ocupat armata atunci, cred ca intuiesc de ce si cui i-a disparut arhiva. intuiesc ca militarul care a ratacit un glonte prin populatie sau in alti camarazi de arme prin ordin in 89′ , astazi se plang ca nu-si gasesc adeverintele
V-am găsit!
Oare cine se face vinovat de pierderea documentelor ? Au fost vreodată condamnări pentru neglijenţă în serviciu?
Dacă nu se făcea tam-tam cu furtul de la Ciorogârla nu le-ar fi găsit, cum nu au găsit-o nici pe Elodia, că tot am citit pe http://romanicablues.wordpress.com ,, Raportul de activitate al Elodiei…, ?
Ieri am primit la o plângere de a mea un NUP.
Aveam un proces civil, mi s-a cerut un act certificat ca fiind original şi cum nu l-am avut am făcut cerere către ISJ PRAHOVA să îmi elibereze o copie în acest sens. Termenul la procesul civil intentat împotriva ISJ Prahova se apropia, a trecut şi actul nu mi-a fost eliberat.
NUP-ul s-a dat pentru că s-a motivat NEELIBERAREA înscrisului oficial pentru că ei au crezut cu nu îmi este necesar!
Ne mai întrebăm de ce nu se găsesc documentele?
Degradarea? Hmmm…
Cred că e o chetie extrem de complexă. Faptul că apreciez articolul se vede din faptul că am apăsat pe „Like”, deci nu insist.
Cred că degradarea are între cauze ca unele din cele mai importante câteva destul de concrete.
De exemplu egoismul, setea de parvenire, lipsa onoarei de de asumare a propriei istorii.
Acum câteva minute l-am auzit pe prof Marga spunând una din inepţiile cele mai grave pe care le-a comis oraliceşte:
„…vine pentru situaţia de acum nu este a tuturor guvernărilor ci doar a acestei guvernări…”
Dacă aici n-ar fi un loc civilizat i-aş transmite nărodului: Ia mai dute-n p … m..-tii.
Dar pentru că e un loc civilizat nu o fac ci doar o spun din fundul bojocilor.
Verba volant …
Pa… poate mai vin dacă sunt binevenit…
Ah, să nu uit…
Miştro blog ai, băgate-aş în … blogroll … 😀
De fapt te-am băgat deja… 🙂
„Românica blues”
http://romanicablues.wordpress.com/
Sper să nu te superi.
PA…
iti multumesc. ma duc la sedinta si revin cu argumente noi.
Phiii, da’ mult mai ţin şedinţele pe la voi… Suntem în a cincea zi de când ai plecat …
Am eu un amic ce îi spunea soţiei că se duce la şedinţă la Bucureşti şi venea după două săptămâni duhnind a distilerie şi cu toate gulerele pătate de ruj… 😀