Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for februarie 2010

Primesc pe mail Observatorul Cultural. Si ma bucur citindu-l si acum va ofer si voua, spre lectura, un articol care mi-a placut mult. Enjoy!

Ştiaţi că Florin Şerban a urmat filozofia?

Autor: Ovidiu ŞIMONCA

Florin Şerban, regizorul de 35 de ani care a cucerit Ursul de Argint la Berlinală, pentru filmul de lungmetraj Eu cînd vreau să fluier, fluier, a urmat Facultatea de Filozofie a Universităţii „Babeş Bolyai“ din Cluj, a avut o bursă în Statele Unite, tot în domeniul umanist, şi s-a întors acasă pentru a face film (gurile rele spun că actualul regizor a avut o pasiune pentru hermeneutică).

Uite un tînăr, au zis destui admiratori ai succesului de la Berlin, care nu s-a năpustit la o facultate doar pentru a cîştiga bani. Uite un tînăr, am putea spune, care a arătat preşedintelui Băsescu că ţara are nevoie şi de filozofi – reconvertiţi la film, dar cu propensiune spre filozofie, ca reazem existenţial. Uite un tînăr pe care România nu-l ştie, dar care ne este livrat de Germania ca pilon de susţinere a generaţiei de 30 de ani (poate plictisită, poate dezamăgită, poate scîrbită).

Într-un dialog on-line cu cititorii de la HotNews, Florin Şerban a mărturisit de ce nu a renunţat la intenţia de a face Regie-Film la UNATC. Apoi ne-a spus cum şi-a rostogolit visul, recomandînd aceeaşi cutezanţă tînărului care se îndreaptă spre profesiuni artistice: „Îi spun să închidă ochii şi să îşi urmeze visul, iar atunci cînd visul pare să se risipească, să îl prindă cu dinţii şi să nu îi dea drumul. Filozofia m-a ajutat foarte mult. M-a ajutat să fiu obraznic (în sens strict spiritual) şi să am curajul să mă iau la trîntă cu orice idee. Mi-a plăcut în şcoală, îmi place în continuare, şi dacă aş avea vreme, m-aş înscrie din nou la şcoală. La Istorie sau la Psihologie. Poate o să am vreme şi o să mă înscriu. Pînă atunci însă vreau să fac eu o şcoală. O şcoală de actorie pentru toată lumea“. Să ne facem toţi actori? Răspunsul lui Florin Şerban: „Vreau să fac o şcoală de actorie pentru cei care vor să fie actori de film, dar care n-au ajuns la UNATC. Nu cred că ai nevoie de trei ani de şcoală de teatru ca să faci film. La noi e cumva regulă: eşti actor dacă ai patalama şi UNATC. Pe de altă parte, la cursuri de actorie poţi merge aşa cum mergi la gimnastică, la fitness sau la înot. Sau ca la dentist: scoţi ce nu este bun şi laşi ce e bun. Îţi pui sufletul pe masă, îl cureţi, după care îl pui la loc“.

Dar ce a făcut din acest film unul premiat la Berlin? Eu cînd vreau să fluier, fluier a obţinut a doua distincţie, ca valoare şi ca importanţă, la Berlinala din 2010. E prima oară, în toată istoria cinematografiei româneşti, cînd un „Urs“ berlinez este acordat pentru lungmetraj. Asta înseamnă că filmul a avut o poveste care a impresionat. Corespondenţii de la Berlin, inclusiv colegul nostru Mihai Fulger, care a asistat la prezentarea în festival a filmului, spun că sala a vibrat la pelicula lui Florin Şerban (să-i dăm din nou cuvîntul, tot de pe HotNews: „La film e ca şi cum ai spune o poveste. Copilul ascultă, ascultă, apoi se lasă purtat pe aripile poveştii şi se pierde între stînci, castele şi monştri. Aşa e şi la film“). Mai este de remarcat că filmul a beneficiat de un scenariu scris de Cătălin Mitulescu, după piesa Andreei Vălean, care i-a fost un producător eficace şi profesionist, prin firma de producţie Strada Film. În cinematografia românească este tot mai prezentă ideea de echipă, de cineaşti care se sprijină unul pe altul. Strada Film i-a susţinut pe tinerii regizori Bogdan Mustaţă – Ursul de Aur pentru scurtmetrajul O zi bună de plajă, 2008 –, Florin Şerban, Ruxandra Zenide, Alexandru Mavrodineanu.

Interesant este că Florin Şerban şi-a păstrat bunul-simţ şi corectitudinea interpretării faptelor din ţară, fără să facă plecăciuni către CNC, cel care a asigurat o parte din finanţarea filmului. Nu s-a ploconit în faţa CNC-ului şi a amintit de necesitatea organizării unor concursuri CNC, de două ori pe an, conform regulamentelor. Sigur că premiul de la Berlin mai şterge din impresia deplorabilă lăsată de CNC în ultimii ani, cînd selecţia pentru finanţări a ridicat mari semne de întrebare.

Ar fi de semnalat că Florin Şerban vorbeşte despre Eu cînd vreau să fluier, fluier ca despre un film care ar trebui să placă tinerilor. Accentul pus pe spectatorul de acasă, care va vedea filmul destul de repede, din luna martie, readuce în discuţie tema atractivităţii filmelor româneşti. Deja, tot mai acut, şi prin producţiile lui Cristian Mungiu, seria Amintiri din epoca de aur, din 2009, se observă intenţia cineaştilor români de a rezona cu publicul românesc. Ei sînt interesaţi de festivalurile internaţionale, dar rîvnesc şi la spectatorii români, pe care vor să-i cucerească prin aducerea lor în sala de cinematograf. Florin Şerban abia aşteaptă să dea examen cu publicul românesc. Părerea noastră este că examenul va fi trecut cu brio.

Avem senzaţia că Florin Şerban a lăsat filozofia şi a optat pentru film simţind că, prin film, poate să vorbească, fără teoretizări şi fără încifrări, despre timpul său. Depăşeşte dezamăgirea şi lipsa de încredere a generaţiei sale făcînd pasul spre un fapt artistic. Trăieşte prin film şi are curajul de a nu abdica înainte de vreme.

Este Florin Şerban un exemplu pentru generaţia de 30 de ani? Poate lumea românească să şi-l ia ca model şi exemplu? E de discutat şi de dezbătut cît de mult poate schimba filmul românesc năravurile unei lumi exasperate, bolborosind despre cruzimea eşecului.

Read Full Post »

Claudia si cartea ei

Claudia Stan, fosta Varzaru, e un om special. Mi-a fost colega la Unifun si ne-am reintalnit anul acesta cu ocazia implinirii a 20 de ani de penetrare a eterului patriei. Un om minunat are si un destin de exceptie. Cine o cunoaste stie ca am dreptate. Cine n-o cunoaste, trebuie mai intai sa se apropie delicat de ea. Si, ca de obicei, Claudia este cea care deschide usa. De data asta printr-o carte. Aveti linkul aici: http://klaudiastan.wordpress.com/2010/02/18/lansare-carte-%e2%80%9ede-ce-sunt-preot-15-dialoguri-indraznete-propuse-de-claudia-stan%e2%80%9d/

Read Full Post »

Sper din tot sufletul ca pe blog sa intre si vecinii mei, care locuiesc pe strada Viitorului. Pentru ca de ceva vreme tot bodoganesc pe tema lipsei de simt civic, dar nu fac nici eu nimic in sensul asta. Asa incat, mi-am luat inima-n dinti si m-am decis sa deschid un capitol nou in viata mea. Proiectul, intitulat generic “Salvati strada Viitorului!”, are ca prim pas punerea la dispozitie a unui spatiu, care sa stranga ideile pe care le avem. Iata ce imi doresc eu:

–         sa dispara tramvaiul de pe strada

–         sa formam o asociatie de locatari/proprietary/whatever

–         sa platim suplimentar adp-ul sau pe oricine altineva sa ia gunoiul in fiecare zi, sa mature vara si sa ne curete zapada de pe trotuare iarna (si s-o si duca, daca se poate)

–         sa facem o petitie pentru amenajarea de spatii de parcare in apropiere

–         sa instituim niste reguli de civilizatie (asta nu stiu cum) de genul: pastrarea curateniei, a linistii si a decentei pe strada

–         sa vedem ce s-a intamplat cu banii dati atunci cand ne-am tras reteaua de gaz in casa

–         sa avem o evidenta clara a caselor care inca nu au apa, curent sau gaz si sa aflam ce planuri au autoritatile locale cu acestea

Lista ramane deschisa. Astept propuneri, sugestii si, de ce nu, reclamatii.

Read Full Post »

Prinsa in iuresul lucrurilor marunte, am uitat sa va impartasesc ceva minunat. Duminica seara, impreuna cu Irinuca mea, am fost la concertul Sarah Chang. Si am trait impreuna cu ceilalti spectatori (sala plina!) un moment de gratie, de frumusete tulburatoare si de bucurie. Ceea ce face din aceasta tanara miniona o violonista de exceptie este nu virtuozitatea ei, ci felul unic al interpretarii. Sunt convinsa ca drumul ei nu a atins apogeul. Si imi doresc sa o reascult peste 4, 5, 10 ani, maine chiar. Cruciada Culturii este  un proiect frumos de la care am asteptari mari. Luati-va o pauza si ascultati muzica clasica. Merita.

cruciada continua!

Read Full Post »

Older Posts »

%d blogeri au apreciat: