Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for martie 2010

Cruciada Culturii continua! De data asta cu un alt violonist de exceptie, Joshua Bell. Si cu un program de exceptie. Detalii pe http://tudorchirila.blogspot.com/2010/03/joshua-bell-superstar-al-muzicii.html

Read Full Post »

Cartea soaptelor

Astazi am aflat o veste buna: Cartea soaptelor, cel mai recent roman al lui Varujan Vosganian a primit inca doua premii. De aceasta data de la Observatorul cultural. Unul dintre aceste premii a fost acordat de cititori. De fapt doar opinia lor ma intereseaza cand vine vorba despre literatura romana a timpului prezent. Asa zisa exegeza contemporana-mie nu are niciun cuvant de spus, nu ma indruma, nu-mi confirma, nu-mi infirma impresiile si, in general, mi se pare o mare moarta, in care isi dau cu parerea condeie captive ale propriei lipse de anvergura, dar cu pretentii analitice. Decizia cititorilor nu m-a mirat, a confirmat ceea ce si eu insami am simtit: dupa foarte mult timp literatura romana primeste un roman bun, o carte a carei lectura o prelungesti de teama ca se va termina, o scriitura delicata, un suflu proaspat, curat, omenesc. Este prima oara cand il citesc pe Varujan Vosganian. Si daca acest roman ma face sa-mi doresc sa citesc si altceva, tot Cartea soaptelor as citi. De teama sa nu fiu dezamagita.

Read Full Post »

A trage linie

Pentru mine ultimul an a fost cumva definitoriu. Nu stiu daca e varsta, sau lehamitea, dar dorinta de a trage o linie o vad acum impartasita si de alti oameni. La a caror parere tin. Astazi citesc pe blogul lui Claudiu Lucaci marturisirea unui sentiment pe care l-am incercat si eu. Pe care l-a incercat si Ana, pe care nu au curajul sa si-l exprime un numar important de oameni pe care-i cunosc, din varii motive care tin de viata fiecaruia. Pe 10 aprilie se implineste un an de cand am spus stop!, trebuie sa fac altceva, pentru ca altfel innebunesc. Am avut sansa (multumesc, Claudiu) schimbarii. N-a fost radicala, inca mai traiesc un soi de perioada tampon, dar  este exact ceea ce pot sa-mi permit in acest moment, fara sa indoi coloana, fara sa fac rau altora, fara sa ma consum inutil, lucrand cu eficienta si modestie. Din pacate fac parte dintr-o generatie care nu a stiut sa-si apere spatele, care a crezut cu naivitate in valori fara acoperire in viata reala; a crezut in onestitate, daruire, decenta si eleganta, a crezut ca daca faci bine ti se recunosc meritele. Vax! Nimic mai fals! Peste munca ta vin roiuri de neofiti, care se impauneaza si te dau la o parte, care te folosesc si se lauda cu ceea ce ai facut tu, care au dreptate intotdeauna, sprijiniti, protejati, care evident pleaca cu coada-ntre-picioare, dar numai dupa ce au apucat sa dea suturile in cur pentru care au fost trimisi sau pe care le-au oferit din generozitatea specifica lumii din care fac parte. Societatea noastra nu are memorie, uita, este orbita de sclipici, asurzita de gura mai mare si oloaga de traseu. Din pacate, chiar si atunci cand tragi linie, nu te baga nimeni in seama, nimeni nu-ti simte lipsa. E trist. E adevarat. E ca in versurile lui Marin Sorescu:  “ Sub copite, eu, in sila/ Ca pustiul sub camila.”

Read Full Post »

Ieri am fost sa vizitez Green City. Ne-am urcat in masina in urma unui impuls de moment si am pornit la drum. De ceva vreme ne bantuie o febra imobiliara. Ne dorim casa noastra, am vrea sa ne schimbam masina, visam sa ne crestem copiii intr-un loc mai curat, mai aerisit, mai relaxat. In fine… Am gresit putin drumul si dupa 45 de minute, pe o burnita aspra, cu vant si zapada, am ajuns la intrarea in complexul residential. Primul lucru pe care l-am simtit cand m-am dat jos din masina a fost aerul . Aer curat, miros de padure si ger, putin umed, putin reavan…Agentul care ne-a preluat a facut cu noi un tur de onoare, apoi am fost invitati sa vedem una dintre case. Ne-a placut. Daca ar fi sa fac o lista cu argumente pro si contra, aceasta ar arata cam asa:

PRO                                                                        CONTRA

1. Aer curat, padure                                                Departe de oras

2. Liniste, securitate                                                Drumul pana la scoala

3. Case bine compartimentate                     Putin cam mici pt nevoile noastre

4. Izolatie foarte buna                                             Zona inca in constructie

5. Costuri rezonabile la intretinere (25 euro/luna ambientul, gunoi, etc)

6. Copiii pot fi lasati afara singuri

7. Vecini de aceeasi categorie cu noi                Traversarea cartierului Berceni

8. Nu pare a fi o teapa, ci un proiect serios, integrat

Una peste alta , daca ai 136 de mii de euro faci o investitie buna. Eu nu am acesti bani. Asa ca, singura solutie e doar sa-mi doresc, poate mi se intampla. Am 43 de de ani si stau cu mama, in casa mamei. Ma intreb cum dracului reusesc toti Bucurencii sa traiasca din plantarea puietilor si misiuni ecologice? Ca eu muncesc de zeci de ani, de dimineata pana seara si abia reusesc sa-mi asigur un trai decent, adica mancare, cheltuielile obligatorii, un bilet bun la concert si un concediu pe an. N-am fost in stare sa-mi cumpar o casa, pentru masina am facut credit, cat despre aspiratiile de lux… pur si simplu n-am avut la ce renunta, pentru ca nu mi le-am dorit niciodata. Ca sa traiesti intr-un complex din afara orasului iti trebuie un alt stil de munca. Nu condica, ci program flexibil, croit pe masura unui skill. Mai astept. Poate intr-o zi castig la loto.

Read Full Post »

Older Posts »

%d blogeri au apreciat: