Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for septembrie 2010

Ce porcarie!

Asistenta Florentina Carstea se intoarce dupa gratii. Tribunalul Bucuresti admite recursul procurorilor la decizia de eliberare sub control judiciar. Sunt consternata!

Read Full Post »

Vali Dragan

Eliberarea asistentei de la Giulesti a fost o decizie corecta a justitiei. In opinia mea femeia nu trebuia arestata si nu inteleg ce pericol public a reprezentat ea de a trebuit tinuta dupa gratii aproape o luna si jumatate. Cred ca intreaga breasla a asistentilor a rasuflat usurata si nici nu vreau sa ma gandesc la consecintele de imagine pe care le trag toate asistentele in urma felului in care a fost prezentat cazul. Practic, Florentina Cristea a fost sacrificatul de serviciu al unei tragedii in care vinovatia se imparte intre ghinion si directori. De cate ori m-am intalnit cu stirea asta mi-am adus aminte de doua lucruri: de felul in care incepe „Fantastica si trista poveste a candidei Erendira si a nesabuitei sale bunici” si de Vali Dragan. De fapt, despre Vali Dragan vreau sa va povestesc acum.  Se intampla in vara anului 2000. Eram insarcinata cu Luca si aveam serclaj. Ma supraveghea acelasi medic cu care o nascusem si pe Irina. Nu-i voi da numele pentru ca nu merita. Intrasem in luna a 8-a, mi s-a facut rau, l-am sunat pe medic, care era in concediu si m-a sfatuit sa ma duc la camera de garda a spitalului. Ma duc, ma consulta din ochi o tipa si ma trimite acasa, spunandu-mi sa stau linistita, ca nu se va intampla nimic. Intr-o ora eram din nou la spital. Aceeasi tipa, iritata de insistenta mea, imi readuce aminte ca medicul meu e in concediu, vine maine si pana atunci n-are „cine sa ma nasca”. Doamna, am serclaj, ii spun eu. Beleste niste ochi mari la mine si urla: Pai, de ce n-ai spus cucoana asta de la inceput? Cu lucrurile astea nu se glumeste! Si ma interneaza.

(mai mult…)

Read Full Post »

Cand mi-am dat seama ca trebuie sa imi iau carnetul de sofer, pentru ca altfel nu se mai putea, m-am inscris cuminte la scoala, am dat testul psihologic, am urmat cursurile cu vreo 2 instructori misogini, am picat traseul prima oara, am picat sala a doua oara si la a treia sfortare am reusit. Vreo 3 ani carnetul meu de sofer a tinut companie altor documente utile, dar fara aplicabilitate imediata, cum ar fi, de exemplu, diploma de bac, sau carnetul de familie. Dupa acesta perioada de gratie, m-am infuriat pe propria-mi delasare si am trecut la atac. Am facut rost de un al treilea instructor, alaturi de care am mai condus vreo 40 de ore. Initial. Apoi vreo inca 40 si cand am vrut sa continui, instructorul m-a rugat sa-i sterg nr de telefon din agenda si sa-mi iau inima-n dinti pentru a merge singura la volan. Primul meu drum ca sofer en-titre l-am facut anul trecut, de Pasti, pana la Buftea. Orasul era pustiu. Mi s-a parut facil si chiar am ras de spaimele mele rutiere. De a doua zi insa a inceput…. calvarul. Timp de 6 luni nu am facut  NICIODATA la stanga. Apoi inca vreo doua, numai stanga cu semafor.  Sa bag intr-a 4-a mi-a luat vreo 8 luni bune. Intr-a 5-a n-am curaj nici acum. A trecut un an si jumatate si frica a disparut, nu insa si respectul cu obstinatie fata de lege. Scrie 30 la ora, cu 30 merg, indiferent de cate claxoane se aud in spatele meu. Paradoxal, intalnesc pe strada soferi mult mai lipsiti de talent decat mine. Care, in plus, au si curaj (unii il mai numesc tupeu). De acum incolo nimic nu ma mai poate opri din drumul meu spre formula 1. Poate doar a 5-a sau opiniile neinspirate ale comentatorilor acestui sport. Dar nici asta! Cu siguranta, nu!

Read Full Post »

Nu-mi pot scoate din minte lozinca strigata ieri, la miting: ‘Iesi afara, javra ordinara!’ Lasand la o parte nivelul limbajului si faptul ca „adrisantul” era nimeni altul decat presedintele unei tari, tonul si atitudinea imi aduc aminte de vremurile de dinainte de 90. Asta nu e lozinca sindicala, e porunca, e dictat, e nimic altceva decat manifestarea unui reflex care are o cale neuronala atat de indelung batuta, incat rezida in memoria uniformei: reflexul militianului. Militianul era, inainte de Revolutie, figura cea mai prezenta a autoritatii. Militianul era regele strazii, era prelungirea presedintelui si instrumentul vizibil al securitatii. Militianul nu statea la coada. Nu avea nevoie de mandat pentru a-ti intra in casa. Militianul se urca in taxi si nu platea. Era organul de control in fata caruia nu aveai aparare. El reprezenta ordinea societatii si tu, ca individ, n-aveai cum si de ce sa te opui. Militianul te oprea pe strada si te verifica daca ai buletin de Bucuresti si loc de munca. El era instanta decizionala care iti permitea sau nu sa respiri intr-un loc sau altul. Nu avea probleme de trai, caci statutul ii conferea o pozitie privilegiata. Ce s-a intamplat cu militianul odata ce-a devenit politist? A devenit functionar public. A fost obligat sa vegheze la respectarea legii, el nemaifiind legea. A intrat in randul lumii. Si a trebuit sa se descurce. A invatat sa faca combinatii si sa incheie aliante, care acum i se intorc impotriva. Timp de 20 de ani, de cate ori s-a implicat politistul sa sanctioneze votul cu sacosa, patentat de stanga si preluat ulterior de dreapta? De cate ori s-a implicat olitistul in vindecarea societatii romanesti? De prea putine ori si acum propria-i inertie i se intoarce impotriva. Si pentru ca politistul e umilit, la cine face el recurs pentru recuperarea demnitatii pierdute? La militian. Militianul care e legea, deci nu incalca nimic, militianul porunceste si nu poate fi ignorat. Vestea proasta, tovarasu’, e ca s-au schimbat vremurile. Vestea si mai proasta e ca vremurile sunt tulburi.

Read Full Post »

Older Posts »

%d blogeri au apreciat: