Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for noiembrie 2010

Il cunosc pe Bogdan Tomulica de 20 de ani. Si tot de 20 de ani suntem prieteni. De altfel, Bogdan a ramas fidel prieteniilor sale, in ciuda suisurilor si coborasurilor cunoscute de prietenii sai, de el insusi si de prieteniile in sine. Are aceiasi prieteni de ani de zile. Este doar unul dintre lucrurile pe care nu le stiti despre Tom: e loial. Lumea il identifica mai mult dupa impresiile auzite decat dupa felul in care este el cu adevarat. Pentru ca lumea nu-l cunoaste.  Tom este un om moral, nu-si calca in picioare principiile, se implica in ceea ce crede ca merita facut, intinde o mana de ajutor si nu loveste in cei cazuti. Bogdan Tomulica este patriot. Are un patriotism considerat desuet de catre unii care nu stiu ce-a facut el pentru tara lui. (mai mult…)

Read Full Post »

Jurnal de bord

de Stefan Augustin-Doinas
Sa nu vorbim de cei care-au sarit 
din luntre, ca s-ajunga mai devreme 
la tarm: sint niste diletanti ai mortii...
Noi insa, pasagerii cu vocatie, 
ne indeletnicim cu diferite 
afaceri, dintre care cea mai buna
e cresterea. Da: crestem, devenind 
tot mai flaminzi de nemurire. Unii 
se si realizeaza. Ce placere 
sa-i vezi crestandu-si numele in lemnul 
de pin al luntrii!... Unii dintre ei 
pazesc copiii - sa nu joace risca. 
Altii s-au instalat, cuminti, la pupa 
si studiaza darele. Exista 
chiar mancatori de ciocirlii, al caror 
gatlej o sa le supravietuiasca. 
Dar cei mai multi isi schimba-ntruna locul
imprumutandu-si sculele, in transa. 
Cînd cite unul striga: ,,Hei, luntrase!",
ecoul ii raspunde lenes: ,,Doarme..."; 
Dar asta este o poveste-n care
multi nu mai cred. In general, n-avem 
nici paraziti, nici boli molipsitoare. 
(Idei exista, insa nu fac pui.) 
Un singur lucru ne ingrijoreaza 
(dar cei ce-l spun sunt aruncati in apa): 
de-atat amar de vreme n-am primit 
nici un mesaj - un porumbel, o tramba -
ca semn ca vom vedea curand uscatul.
(Telegrafistul a murit, si nimeni
nu-si aminteste alfabetul Morse.) 
Sa fi gresit directia?... Nu cred: 
curentul bate-n dunga luntrii noastre, 
iar soarele-apucand ne-arata locul 
de nastere al pestilor cu àripi. 
Cat mai avem pana acolo? Unii 
sustin ca, peste catva timp, vom trece
Meridianul Lunii, ajungand 
pe-o mare care curge dedesubtul
acesteia, de unde vom vedea 
pe cer cum navigheaza umbra noastra.

E ora mesei. Se aud tipand 
cei care-alesi prin tragere la sorti 
(cu zaruri masluite!) vor fi astazi
exclusi de la festin: sunt bucatarii...

Read Full Post »

 Se pare ca nu numai generatia mea a avut probleme de afirmare, ci si cei care ne urmeaza. Daca in decembrie 89 ne luam portia de libertate, 20 de ani mai tarziu facem bilantul suturilor incasate in dosurile noastre libere. Asist uneori , acum cu detasare, la retorica furiei de a nu putea nici macar sa te pliezi, darmite sa te si ridici, pe formele cocosate ale societatii romanesti, construita dupa chipul si asemanarea morala a generatiilor care au confiscat puterea si opinia publica dupa 90. “De azi inainte ma voi schimba”, aud din ce in ce mai des. “Am fost educati prost: sa fim respectuosi, sa muncim, sa invatam, sa nu-i lezam pe cei din jur, sa fim corecti si sa credem ca succesul este rezultatul unei combinatii in fapt paguboasa: a onestitatii, cu harnicia, cu talentul si cu  seriozitatea.” (mai mult…)

Read Full Post »

Inca de la varsta de 1 an, incerc in toate felurile  la care imi dau acces imaginatia si informatia sa ii fac pe copiii mei sa iubeasca cartea. Avertizata de alti parinti de faptul ca fac parte dintr-o generatie care prefera net-ul dictionarului si televizorul povestilor nemuritoare, le-am citit eu de cand erau foarte mici. N-am sa uit niciodata cum stia Luca pe dinafara „Iarna pe olita”, inainte sa invete sa vorbeasca,  sau cum statea Irina nemiscata cu orele ca sa afle cum se termina Cenusareasa, a 10-a oara la rand. Aveam o dictie pe vremea aia mai buna decat cea a lui Bebe Ciurescu! Anul acesta, de la Gaudeamus am luat Cartea Regala de Bucate a principesei Margareta. Pe care ma gandeam sa o rasfoiesc intr-o seara de leneveala, cum n-am mai avut demult. Mi-au luat-o insa copiii inainte, care au fost fascinati de ideea ca intra in bucatarii princiare, de fotografii, de cuvantul inainte al autoarei si de regulile de buna-purtare de la finalul cartii, pe care le comenteaza si le reproseaza unul altuia, insa nu le prea respecta nici domnisoara Irinuca, nici tanarul domn. Iti dai seama, mami, exista carti si frumoase si gustoase! (mai mult…)

Read Full Post »

Older Posts »

%d blogeri au apreciat: