Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for ianuarie 2011

Scriu ca o disperata, citesc, caut. Sunt in sesiune si am de predat doua lucrari. Una pentru master-class-ul lui E. Simion pe tema Izbanzi si esecuri ale generatiei existentialiste, cealalta pentru cursul modular ținut de profesorul Negrici, o analiza comparativa a relatiei cu puterea a taranilor din Morometii II fata de cea din Morometii I. Amandoua temele sunt coplesitoare, insa la una dintre ele merge foarte greu. La generatia anilor 30. In fine, scriam despre Manifestul Crinului Alb si Petre Pandrea si ma gandeam sa citez opinia lui Gh Epure, cel care a scris prefata la Atitudini si controverse, aparuta in 1982. Ceva ma opreste. Ezitam, fara sa stiu de ce, cu toate ca atatea ezitari cat am avut in ultima saptamana, n-am avut in ultimii 5 ani. Dau google sa caut ceva si, fara sa vrea, preocupata de aceasta ultima ezitare scriu gh epure. Si iata ce gasesc:

„Un pasaj revelator prin capacitatea de reconstrucţie a procesiunilor urii este legat de „şedinţa deschisă” din 1974 de la Institutul de Filosofie când Liiceanu a fost „demascat” de colegii săi pentru imaginare culpe între care aceea că-l frecventa pe C. Noica: „Făceam parte din specii diferite. M-ar fi torturat, m-ar fi ucis dacă ar fi primit de undeva îndemnul sau permisiunea. (…) Le curgeau balele. Radu Pantazi, Vasile Popescu, Nicolae Gogoneaţă, Lucian Stanciu, Nicolae Mariş, Gheorghe Epure. Apoi de la Facultatea de Filosofie: Boboc, Cazan. Nimeni nu-i mai ştie. (…) Toţi găşcari ai răului, hidoşi, scălâmbi, căzuţi parcă dintr- un tablou al lui Bosch.”

-publicat in iulie de Evenimentul Zilei, un articol preluat de pe blogul lui V. Tismaneanu. Si atunci am stiut de ce ezitam. Si n-am mai ezitat. Am renuntat la citat si am mers mai departe. Scriu asta, ca sa nu uit si ca sa inteleaga Blue de ce „”sedintele” mele tin atat de mult.

PS. Cand termin lucrarile si dupa ce sunt notate le postez si aici. PA!

Read Full Post »

In poate cea mai comentata carte a sa, Insuportabila usuratate a fiintei, Milan Kundera se intreba: ”Daca eterna revenire este povara cea mai grea, atunci, vietile noastre, proiectate pe acest fundal, pot aparea in toata splendoarea usuratatii lor. Dar este, intr-adevar, greutatea cumplita si usuratatea frumoasa?” Dilema lui Kundera mi-a deschis poarta catre o posibila explicatie a starii de profunda alterare a discursului public la care asistam astazi. Am crezut initial ca este vorba doar despre un derapaj, grav ce-i drept, dar izolat, cand sanctionam iesirea dezgustatoare a politistilor la scena deschisa cu lozinca: Iesi afara, javra ordinara! Dar, nu. M-am inselat. Nu mai reiau paradigma in care s-a consumat vocalul lor protest, caci despre altceva este vorba. Se dezgoleste de fapt , in toata mizeria sa, un trup moral murdar si viciat de o fractura facuta in propria sa devenire. Este povara imposibilei reveniri si grotescul usuratatii sale. (mai mult…)

Read Full Post »

11 Ianuarie – Ziua Radioului

Se implinesc 21 de ani. Ceea ce veti citi in continuare este scrisoarea de reunire de anul trecut. La multi ani Unifun, oriunde ne-am afla! Primavara incepe maine, astazi este inca sarbatoare.

“De 20 de ani incoace, sarbatorile mele de iarna se termina pe 11 ianuarie. A fost ziua care mie mi-a schimbat directia in viata, sau mai bine spus ziua in care viata mea si-a gasit directia. A fost ziua in care am devenit adult, in care mi-am dat seama ca fiecare om si fiecare generatie au o sansa, a fost ziua in care am ingropat o istorie, trimitand in aer sunete, cuvinte, muzica si speranta. “Voi sunteti Revolutia mea”, am auzit-o de multe ori in primii ani de dupa prima emisie. “Voi sunteti Revolutia mea” au fost cuvintele care m-au facut puternica de fiecare data cand am avut de trecut o rascruce, cand a trebuit sa-mi apar punctul de vedere, sa-mi sustin coloana pentru a sta dreapta, sa nu-mi fie rusine de ideile, faptele si vorbele mele. “Voi sunteti Revolutia mea”, a fost expresia care mi-a dat putere sa ajut si sa lupt. Oricat ar parea de metaforic, lucrurile, chiar si in lumina trecerii a 20 de ani, aveau o materialitate a lor consistenta. 11 ianuarie 1990 a fost ziua in care ne-am asumat curajul de a iesi in eter, a fost ziua in care ne-am asumat responsabilitatea cuvantului spus in multime. Am inteles, mai repede decat o fac cei care astazi vorbesc public, faptul ca a vorbi unor oameni din jiltul aflat in fata microfonului este nu doar un privilegiu nesperat, ci si o responsabilitate uriasa. Au trecut 20 de ani. 20 de ani de cand o mana de tineri au deschis portile libertatii de expresie in media. In tot acest rastimp nu am cerut nimic si nu ni s-a dat nimic. Am primit in schimb, in fiecare zi, garantia ca gestul nostru nu a fost gratuit. Si asta mie imi este destul. Sunt multi, prea multi oameni pe lumea aceasta, care nu au amintirea unei zile de 11 ianuarie. De aceea in viata mea bradul se despodobeste dupa 11 ianuarie si nu inainte, tot dupa 11 ianuarie ma reintorc la rutina de zi cu zi si nu inainte, dupa 11 ianuarie inceteaza sa miroasa in casa a cozonac, sarmale si friptura si nu inainte, dupa 11 ianuarie se termina vinul si nu inainte si tot dupa 11 ianuarie radioul se da mai incet, tot mai incet, tot mai incet….dar nu tace niciodata. Pentru ca, in viata mea, iarna sufletului meu canta tot timpul, chiar daca trec anii, se schimba muzica, oamenii si intamplarile. E timpul revederii. Astept confirmarile voastre. Prietena  voastra, Codruta Florescu, acum Marinescu.”

Read Full Post »

PNL + PC = LOVE

Ma uit la televizor si din nou imi pierd speranta. In cateva minute, sub cupola parlamentului, se va parafa o casatorie impotriva naturii: PNL + PC = LOVE. (Up-date: intre timp s-a si consumat) Liberalii de astazi sunt o mare dezamagire. Ma asteptam ca, macar din respect pentru singurul partid istoric ramas pe scena politica, sa indure opozitia cu demnitate. Sa nu murdareasca imaginea unei doctrine pentru care cei care le-au lasat-o mostenire au acceptat suferinta in locul complicitatii.Dar, nu. Liberalii de astazi sunt oamenii timpului lor. Si cand timpul ii incearca, ei aleg recursul la trecut. (mai mult…)

Read Full Post »

Older Posts »

%d blogeri au apreciat: