Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for aprilie 2011

Doar un text

Va voi spune adevarul. Sunt un om ajuns la capatul frontului, acolo unde incet-incet se instituie pacea. Poate ca instituie e un termen prea pretentios, poate ca se lateste o pace ar fi mai corect, insa doar se lateste o pace care face sa taca armele, nu si durerile ce le-au scos din teaca. Ma aflu pe un taram al uitarii, asta e, prieteni, n-am ce sa fac, sunt pur si simplu satula de lupta dar  si obosita de aceasta nemiscare amortitoare. Sunt captiva propriei mele lehamite, oneste, de altfel, pentru ca eu nu cer nimic.  Va voi spune adevarul, prieteni. In lungul si rutinatul drum pe care l-am parcurs pana aici n-am gasit nimic. Imi face impresia ca descoperirile sunt rezultatul unui joc al hazardului si nicidecum al efortului de a cerceta. Cautarile s-au oprit nicaieri si n-au dus niciunde. Asta daca nu punem in calcul oboseala. Va veti intreba, probabil, (daca nu cumva cascati inca de la cel de-al treilea rand al acestei marturisiri) pentru ce m-am luptat, care a fost frontul si  pe ce anume am mizat. Daca imi aduc bine aminte, am pornit in cautarea adevarului, m-am avantat pe terenul de joc al vietii si am sperat sa-mi gasesc drumul. Poate am si reusit caci, iata, ma surprind acum, spunand cu precizia unui orologiu tacticos, ca am gasit ceea ce am cautat, acolo unde trebuie si avand la baza o motivatie serioasa. Poate ca asta e drumul. Am ajuns. Sunt aici. Dar, daca e asa, nu va asteptati la stralucire, ci la somn, nu va bazati pe glorie, ci pe melancolie, lasati dracului deoparte orice speranta si priviti realitatea aceasta de sfarsit de lume, fara glamour, fara armura si fara dorinta. De n-ar fi fost iubirea, n-as fi ajuns atat de departe pe acest drum. Insa iubirea te mana, te insufleteste, este singurul sentiment fara substitut, nu e drog, ci super-megadrog, e mai puternica decat orice amfetamina si de mii de ori mai motivanta, e adevarul pur, nu va mint, este singurul motor ce ne pune in functiune, ce ne goneste sa ajungem , insa nici macar ea, iubirea, nu poate stii dinainte ce se intampla dincolo de actiunile beligerante ale vietii si cat de nesarata este linistea de dupa! Si ca sa va spun totul, cat inca mai e timp, gustul victoriei e salciu. Umbla un zvon ca doar gustul salvarii ar fi mai dulce, dar n-am ajuns acolo. Parca am auzit, parca mi s-a povestit, insa doar la a saptea mana, nimeni dintre cunoscutii mei, mai mari sau mai mici, n-au atins culmile acestei senzatii, ci doar prapastiile ei… Fericiti cei cu limba geografica! A lor va fi imparatia gustului!

Read Full Post »

Adevarat a-nviat!

E dimineata. E liniste. Cristos a inviat si ne apara. Am ciocnit oua si am gustat drob, cu toata familia reunita la masa din sufragerie. Ascultam Gershwin. Integrala. Irinucai i-a cazut o maseluta si-mi arata fericita coltisorul care i-a rasarit in locul ramas gol si putin insangerat. Luca se mira ca nu i-a mai cazut demulta vreme niciun dintisor. Sunt inca mici, suntem inca tineri. Sarbatorim devreme pentru ca eu astazi lucrez. O dimineata minunata. Diseara voi bea vin rosu. Multumesc pentru acest Paste pe care-l doresc fericit tuturor!

Read Full Post »

Cântec – descântec

Am simţit  că-i acolo, ne  pândeşte tăcut,

Că aşteaptă să-nceapă ceva neînceput,

Că-i destul o greşeală  şi e totul pierdut

Am ştiut. Şi-am decis. Este timpul să uit.

 

M-am uitat împrejur, era totul pustiu,

Era ceaţă în jur, gol rotund, pământiu,

Tu dormeai. Eram singură. Mai era ceva, ştiu,

O senzaţie rece că-i târziu. Prea târziu?

 

E momentul, e toamnă, este frig? S-a sfârşit?

Este-o  vină,  aceasta de-a iubi infinit?

Bun,  chiar uit.  Uit adânc, uit abis,

Într-un  calcul al spaţiului suprapus şi închis.

 

Uit şi urlu prelung,  din rărunchi de mistreţ,

Un semnal de atac către-nalt, călăreţ,

Mă provoc la duel, mă îmbraci în măreţ

Unde eşti? Tu exişti? Are totul un preţ?

 

Am tras aer în piept, mă ridic şi mă lupt

Pregătită s-aştept  sau să urc. Crunt, abrupt.

Pregătită să tac sau să cad în genune.

Aştept doar un răspuns ori un semn,  o minune…

 

De fapt, tot ce-i aici e un cântec-descântec

De dureri, de deochi pentru suflet si pântec.

 

 Dac-aş ştii că te pierd, n-aş risca.

Fă orice! Fă orice,  dar rămâi  lângă inima mea!

Read Full Post »

Arta de a primi

Cristina are un proiect nou la care si-a invitat toti prietenii pe facebook. Este un proiect de viata, spune ea si eu, una, o cred. Cand mi-a povestit despre ideea in jurul careia si-a conceput proiectul i-am scris in dar textul pe care-l veti citi mai jos. Acum e al ei, l-a primit cu bunatate si l-a postat la profilul contului. Sper sa-i fie de bun augur. De fapt, deja a pornit cu dreptul: Darla si Dragos au realizat sigla, Gini i-a gustat deja condimentele, eu am scris, iar de restul are grija Cristina. Si voi. In acest moment are cel putin un prieten: pe mine. Voi ii puteti afla povestea la www.kablifunart.com (mai mult…)

Read Full Post »

%d blogeri au apreciat: